Dor de blog, dor de voi

Dragile mele,

Iată-mă din nou scriindu-vă cu drag. Sper să vă găsesc sănătoase și voioase. Mi-a fost foarte dor și, deși știu că perioada următoare nu va fi plină de momente libere, vreau să mă ocup mai mult de blog. Știu, știu, mereu spun așa, dar dorința e mai mare de data asta.

De la sfârșitul lunii ianuarie, de când nu am mai scris, multe s-au întâmplat. Să nu credeți cumva că nu am mai citit bloguri de beauty, că nu am mai cumpărat produse noi, că nu am mai consumat din ce aveam. Ba chiar da, la toate da!

Am descoperit produse noi și minunate, am terminat unele pe care le voi recumpăra - deja pregătesc postarea cu produse terminate, că geme sacoșa de câte recipiente goale am adunat în ea. Plănuiesc o reorganizare a postărilor, introducerea unor rubrici, simt nevoia să fie mai clar pe blog ce vreau să vă împărtășesc și mai ușor pentru voi, desigur, să citiți.

În rest, m-am plimbat câteva zile la sfârșitul lunii februarie, când am dat o fugă până la mama, în Nantes. Vestul Franței era deja înflorit și înverzit. Ploios, dar totuși. Am lăsat munții de zăpadă din București pentru câteva zile și m-am bucurat de plimbări, castele, tarte, brioșe și mult timp minunat petrecut alături de mama.

La întoarcere, în primele zile din martie, am fost acceptată la un job - primul meu job fulltime și de atunci timpul meu liber s-a diminuat simțitor. Dar nu face decât să mă motiveze să mă organizez mai bine și să vreau să fac și mai multe. Jobul e ok, dar trebuie să recunosc că nu mă văd foarte mult timp aici. Deocamdată însă, profit să învăț cât mai multe despre domeniu, care e nou pentru mine și, mai ales, să îmi evaluez opțiunile pentru ce îmi doresc în continuare.

Pregătirile pentru nuntă decurg firesc, ieri am comandat invitațiile și la sfârșitul lui februarie mi-am comandat rochia de mireasă. Zilele acestea caut accesorii și rochie pentru cununia civilă, idei de coafuri și machiaj. Din păcate, nu vă voi arăta nimic deocamdată, vreau să fie surprize pentru iubitul meu, căci știu că îmi citește blogul.

A fost o perioadă lungă de absență, dar simțeam nevoia de o scurtă și ușoară aducere la zi a lucrurilor din perioada aceasta, căci vreau să transform acest loc într-unul tot mai personal. Vreau să vă scriu și despre alte lucruri din viața mea, lucruri care țin tot de frumos - alegeri în materie de mâncare, sport, suplimente nutritive, cărți și filme. Poate îmi mai dați și voi idei despre ce ați vrea să citiți aici, despre ce vă mai strârnește curiozitatea zilele acestea.

Până una alta, vă îmbrățisez și vă mulțumesc că ați continuat să mă mai vizitați, printre picături. 

Ne citim curând, 

Milena

Aparat dentar și...doi ani de blog!

Dragele mele,

Săptămâna aceasta a fost cam dificilă pentru mine, dar totul este cu un scop foarte bun și care mă entuziasmează peste măsură: un zâmbet frumos. Da, mi-am pus aparat dentar. Deocamdată doar pe arcada de sus, probabil după nuntă îmi voi pune și pe arcada de jos, să vedem. Mi-am dorit mult să pot zâmbi fără să mă simt jenată. Chiar marți, la o zi după ce mi-a fost montat aparatul, am trecut prin multe poze de-ale mele, de-a lungul timpului și am observat că în mai puțin de 1% din ele zâmbeam relaxată, cu dinți cu tot. 

Nu vreau să mă mai gândesc la faptul că ar fi trebuit să mi-l pun mai demult, căci e de-a dreptul inutil. Mereu am amânat, ba din motive financiare, ba nu știu ce alte motive. Nu mi-e ușor nici acum, dar am zis că nu mă mai las pe altă dată. Cel mai important pas îl făcusem oricum deja înainte să plec în Franța, în vara lui 2012, când mi-am scos toate cele 4 măsele de minte. Ce bine că am făcut asta atunci! 

Zilele acestea am mâncat ca o băbuță știrbă, am avut (și încă mai am, dar le ignor cât pot), dureri serioase de dinți, am luat chiar și analgezice primele 2 zile că nu puteam face nimic cu durerile alea. Deși încă mă mai doare, e suportabil și oricum, ce pot face altceva? Poate doar să mă gândesc că rezultatul va merita. Problemele nu sunt foarte grave, doctorul mi-a spus că pot să îl dau jos la sfârșitul lui iulie, așa că la nuntă, care e la sfârșitul lui august, voi putea zâmbi fără nicio reținere.

Mă jenează când mănânc și puțin la vorbire, dar e ok. Și uite cum aceste zile pline și de alte treburi m-au ținut departe de blog, că nu am reușit să marchez aniversarea de 2 ani a blogului! Da, da, la mulți ani, Beauty Notes! Multe bucurii și lucruri minunate mi-a adus acest al doilea an al blogului, cum nici nu speram, sincer! Însă sunt fericită și o să mă străduiesc să fac mai multe pentru voi, cele care mă citiți și cărora vă mulțumesc mult pentru asta!

Pentru că, de fapt, aniversarea de doi ani a blogului e o urare pentru voi, vă mulțumesc din suflet că treceți pe aici, pentru fiecare comentariu și idee pe care mi-o dați! Și vă încurajez din toată inima să îmi scrieți în continuare, să mă citiți, să îmi spuneți tot ce vă trece prin cap, orice sugestie sau idee e binevenită, serios!

Acum vă las, mă pregătesc de o sâmbătă de stat în casă, de citit, de răsfăț și de relaxare, că doar trebuie profitat de vremea de afară ca să stăm în casă, nu-i așa? :))

Deja am în păr o mască din ulei de migdale și ulei de chimen negru. Și diseară plănuiesc să termin și articolul cu rezoluțiile de beauty din 2014, împreună cu un bilanț al celor din anul trecut. Nu de alta, dar acuși trece ianuarie :). 

Voi cum vă petreceți acest weekend de viscol și zăpadă? Și ah, da...la mulți ani tuturor celor care mă citesc, vă mulțumesc încă o dată!

It's now or never

Am tot amânat să scriu, găsind de fiecare dată scuze sau nici măcar. Azi am deschis iarăși blogul și am zis că e cazul să dau măcar un semn de viață, mai mult să mă urnesc pe mine. 

Mai e cineva pe aici? Mi-ar face mare plăcere să vă scriu toate chestiile întâmplate de când nu am mai scris, dar o să o iau totuși pe rând, să nu vă amețesc. 

Pentru că da, mi-e dor să scriu și mai ales să vă scriu. Abordarea s-ar putea să fie puțin diferită totuși, pentru că mi-am schimbat și eu puțin viziunea asupra achiziționării cosmeticelor. Mai exact, încerc să mă tratez de mania cumpărăturilor inutile, făcute din impuls. Ideea e că funcționează și mai ales, o să vă povestesc foarte detaliat cum am reușit.

În altă ordine de idei, am și redecorat de când m-am întors - și mi-am făcut inclusiv un loc pentru toate chestiuțele mele de machiaj și bijuterii, mi-am găsit aproape o rutină faină a părului. Și am devenit mult mai zen. Cumva, simt că m-am schimbat în unele privințe, în sensul de evoluție, of course. Probabil că e de fapt o punere în practică a unor lucruri de fapt și mă bucur enorm că îmi iese.

Și mai am o veste destul de importantă, dar o păstrez pentru mai încolo. 

sursa

Hai că m-am întors. Pe bune.

De ce mă întorc în România

Vă scriam mai demult, prin primăvară, despre niște stări sufletești mai tulburi și adevărul e că aceea a fost perioada în care oscilam între întoarcerea în țară sau rămânerea aici. În momentul în care m-am decis să mă întorc, acea greutate sufletească s-a ridicat și am știut că e cel mult bun lucru pentru mine. Ba chiar, vizita scurtă de la sfârșitul lunii mai și începutul lui iunie mi-a întărit decizia. 

Nu vreau acum să explic exact de ce, e o situație mult prea complexă pentru a fi deslușită complet aici. Și nici nu vreau. Mai degrabă vreau să vă spun ce am învățat din luarea acestei decizii. 

Că e bine, printre altele, să ne ascultăm instinctul și să nu lăsăm persoane din exterior să dicteze decizii atât de importante din viața noastră. Că avem o singură viață și trebuie să o trăim în acord cu noi înșine. Că a face pe plac altora sau a face ceea ce e corect în ochii majorității nu e un element al unei vieți armonioase. 

sursa

Cea mai importantă relație o avem cu noi înșine. Așteptarea ca un anumit lucru să se întâmple cândva, cumva, eventual, nu e bună. Să te simți aiurea așteptând un lucru bun nu e nici asta bine. Felul în care ni se spune că trebuie să facem așa și nu altfel, felul în care e bine să trăiești viața ta ascultând ce îți spun alții că e bine, deși ei nu respectă nici pe departe acele principii, e direcția spre amărăciune. 

Dincolo de implicațiile sufletești ale luării unei decizii care îți va schimba viața din nou, descoperi oamenii care îți sunt alături cu adevărat. Ceea ce rămâne e doar confirmarea a ceea ce intuiai deja. Să ieși din când în când, și mai ales într-o formă abruptă și puternică, din viața ta obișnuită, te aduce față în față cu lucrurile care contează cel mai mult pentru tine.

În acest an petrecut în Franța mi-am răscolit cele mai întunecate idei, gânduri, dar și cele mai frumoase și liniștitoare vise și dorințe. Am mai scris câte ceva separat despre lucruri de aici, pe care nu vi le-am arătat încă, dar pe care le voi publica pe măsură ce simt că e cazul. Așa că veți avea poate la final o idee mai amplă despre cum mi s-a părut aici, cum sunt oamenii, mâncarea, locurile și viața în sinea ei minunată. 

Deci, vineri am avionul spre București. O nouă aventură. Abia aștept. 

Până atunci, vă rog, dacă vreți, să vă luați 7 minute din timpul vostru și să vă gândiți la ceea ce vă face fericiți, la viața voastră, nu a părinților, nu a iubitului. Nu la viața voastră închipuită, a persoanei voastre dacă ați face aia și cealaltă, dacă s-ar întâmpla nu știu ce sau dacă ați câștiga la loto. La viața voastră așa cum e ea, așa cum sunteți voi. Și scrieți-vă vouă o scrisoare despre ce vreți, despre ce să nu uitați, despre orice e important pentru voi. 

Sau, dacă nu aveți timp și vreți să fiți și mai eficienți, notați-vă pe un colț de hârtie 2-3 idei despre acele lucruri și țineți-l aproape, citiți-l în fiecare dimineață. 

sursa

Și, dacă v-a ajutat în vreun fel să nu vă pierdeți pe drum, anunțați-mă și pe mine. M-ar face extrem de fericită, zău.

Hugs,

Milena

Ce am mai făcut

Cred că e cazul să renunț la a mai începe cu "știu că nu am mai scris de mult", căci asta e evident. Cumva însă, simt mereu nevoia de a înlănțui ceea ce vă scriu. Renunț totuși cu siguranță la altceva - la a mai spune că voi scrie mai des. Îmi doresc enorm asta, dar se întâmplă ca uneori să apară zile și chiar săptămâni de schimbări și întâmplări. 

Cu toate acestea, memoria m-a sprijinit dintotdeauna, așa că am zis să vă povestesc pe scurt ce am mai făcut, într-o ordine nu tocmai cronologică:

- am primit două comenzi iherb despre care o să scriu cât de curând, sunt chiar entuziasmată de produse.

- mi-am cumpărat câteva cosmetice noi, printre care primul meu fard de obraz cremă, primul meu fard de ochi cremă, o minunată perie de masaj, un nou toner Paula's Choice și câteva produse Nuxe drăgălașe de-a dreptul. Va urma.

- am încercat o ojă cu sclipici de la Golden Rose, Jolly Jewels. Neapărat trebuie să îmi iau și eu una. 

- am făcut un experiment drastic - câteva zile (puține, serios!) din mai am renunțat la protecția solară, noroc cu zilele ploioase din Rennes. Dacă nu e prima oară când sunteți aici, știți că pentru mine lipsa protecției solare e echivalentul religios al unui păcat capital. O să revin sigur cu impresii. 

- am testat fondul de ten Toleriane varianta spumă de la La Roche Posay. O să vă povestesc mai încolo, dar veștile sunt oarecum departe de a fi bune.

- mi-am schimbat puțin nuanța la păr și mi-am tuns vârfurile. Acum bate și mai mult spre blond, dar eu zic că natural. Mi s-a întâmplat să uimesc câteva persoane când le-am spus că sunt vopsită. 

- am fost două săptămâni și-un pic în România, după mai bine de nouă luni în Franța... Deja m-am întors de o săptămână și am atâtea de spus că probabil într-o zi voi scrie o carte. Nu doar despre asta. 

- mi-am revăzut membri dragi ai familiei, prieteni minunați și m-am simțit extraordinar.

- cât am stat în România am sfidat vremea capricioasă și m-am îmbrăcat numai în rochii și rochițe, cu tocurile aferente, de m-a întrebat toată lumea dacă nu mi-e frig. Și nu, nu am răcit. 

- am mâncat cireșe, căpșuni și zmeură cu gust adevărat, parfumate, o minune.

- m-am bucurat să revăd câteva bloggerițe foarte dragi - Georgiana și Andreea și să cunosc alte fete pe care le citesc cu drag - Dara, Alice, Jully, Stella, Ioana, Dorina și sora ei, Ioana. Abia aștept să vă revăd!

Și vestea minunată despre blog am păstrat-o pentru final - am fost nominalizată la categoria Best newcomer beauty blog la evenimentul Digital Divas by Avon. E o bucurie și sunt tare mândră de blogul meu pentru asta. Recunosc, a fost chiar o surpriză mare pentru mine, căci eu mereu am scris doar din plăcere, nu am nici măcar pagină de Facebook pentru blog. Deși mă pasionează social media, că doar și licența anul trecut tot pe asta am făcut-o, am vrut ca blogul să reflecte pasiunea mea pentru cosmetice, frumos și scris în general, fără implicații pe partea de SEO. Anyway, mulțumesc mult pentru nominalizare, e tare plăcut sentimentul. Regret doar că nu sunt în țară pe 21 iunie pentru a participa la conferințe, dar vă recomand să mergeți și să îmi povestiți, da? O să mă gândesc la voi.

Hai că iar mi-a fost dor, 

Milena

Plimbări, schimbări și încercări

Hey! A trecut ceva vreme, știu... Adevărul este că s-au întâmplat multe de când nu am mai scris și chiar vreau să scriu mai des, să vă povestesc mai multe. Mai ales despre experiența mea aici în Franța de până acum, complet subiectivă de altfel. Mi-am schimbat din martie și rutina de îngrijire destul de mult, o să vă povestesc săptămâna acesta exact ce și cum. Am două comenzi pe drum, una de la Pierre Ricaud și una de pe iherb și abia aștept să le primesc. 

Zilele acestea sunt în vacanță, dar practic învăț și lucrez la proiecte, că săptămâna viitoare am sesiunea de examene. Nu îmi vine să cred cât de repede a trecut timpul și că după aceste trei examene de săptămâna viitoare voi termina acest master. O să vă povestesc și despre această experiență educațională aici cât de curând, probabil în mai, după ce termin oficial sesiunea. 

Și cum nu am mai avut cursuri, am venit să stăm la mama mea zilele acestea, că e mult mai mult spațiu, e grădina mare. A venit primăvara încet, dar zilele acestea a prins puteri și a fost chiar foarte cald. În weekend am făcut grătar, am mâncat pe terasă afară, iar duminică am mers să ne plimbăm până la ocean, aflat la doar o oră și jumătate de unde stă mama. A fost frumos și însorit, păcat totuși că bătea un vânt extrem de agresiv. Sinceră să fiu, ador marea în general, dar Atlanticul nu mi se pare deloc prietenos, e foarte puternic vântul, chiar și vara când am mai mers bătea de nu aveai niciun chef, iar acum că totuși e abia aprilie a fost chiar și mai și. Dar totuși am văzut vreo 2-3 curajoși/nebuni care făceau baie și mai mulți care făceau plajă. Eu am avut pe mine un hanorac cu glugă căptușită și o eșarfă mare la gât. Interesant este că nu am răcit, mai ales că m-am răsfățat și cu o înghețată imensă de zmeură și fructul pasiunii. Iată și câteva poze cu Atlanticul mai puțin prietenos:

maree joasă

se vede sau nu că bătea vântul și era agitat oceanul?

(da, știu că fac poze groaznice, thank you very much)

zonă îndiguită, ca un mic golf. adio valuri și agitație

mareea începea din nou să crească. înainte erau complet pe uscat

Anyway, voi mai rămâne la mama și în weekend, deși am înțeles că de vineri se strică vremea în sensul că scad temperaturile cu 10 grade, dar e minunat, înseamnă că va fi o vreme numai bună de stat în casă și de învățat pentru sesiune. Și cum la mama mereu dau iama în ce produse și-a mai luat și le testez și eu, am zis să vă arăt ce am încercat zilele acestea. Înainte mai vreau să vă zic doar că sunt mândră că i-am făcut mamei o rutină aproape complet din produse foarte bine formulate, are crema hidratantă și pe cea de protecție solară de la Paula's Choice, restul sunt bine formulate și începe să descifreze tot mai bine etichetele. La îngrijirea părului și a corpului continuă să ia decizii singură, dar așa mai testez și eu chestii diverse:

- masca de păr Elseve Re-Nutrition de la L'oréal are o textură foarte densă, ca un unt de corp mai degrabă, are o culoare gălbui pal, un miros plăcut, dulceag, ca de miere, floral chiar, dar nu grețos, deloc persistent. Am folosit-o pe post de balsam de păr de câteva ori și mi-a lăsat o impresie bună, părul era extrem de moale după folosire și chiar și-a făcut efectul. Nu știu dacă aș cumpăra-o totuși, habar n-am care e prețul, dar i-aș da o șansă probabil. Nu am folosit-o ca o mască, adică să o las să acționeze mai mult pe firul de păr, așa că părerea mea e bună pentru un balsam de păr. 

- șamponul uscat cu extract de lămâie de la Garnier a fost o mare dezamăgire, bine că nu l-am cumpărat eu că regretam. Singurul lucru bun e mirosul, fresh, proaspăt și plăcut. Însă nu își face deloc treaba pe care o pretinde pe etichetă. Aplicat pe păr este foarte ciudat, umezește podoaba capilară, zici că te-ai dat cu un spray lichid sau ceva pe păr, arăți plouat/ă. E foarte dubioasă toată treaba, vă zic sincer. Eu l-am aplicat cât am stat acasă și după ceva timp s-a uscat și părul părea oarecum ok, poate mai puțin gras, dar totuși, dacă nu ai timp să stai ore să te usuci după ce faci? Se presupune că șamponul uscat e un produs care să te scoată din încurcătură când nu ai timp de toată tărășenia cu apă, șampon, balsam și toate cele. Da, încă un produs Garnier care mă dezamăgește. Eu am oarecum o părere proastă despre produsele lor pentru că majoritatea celor încercate de la ei nu mi s-au părut deloc eficiente, dar e posibil ca unora să le priască totuși. 

Cam atât pentru azi, vreau tare mult să scriu mai des. Ce părere aveți dacă aș scrie și despre alte subiecte, nu neapărat cele beauty related, ca să zic așa, dar ce am mai făcut pe aici prin Franța, în principiu despre experiența și viața de aici? Ah, da. Și mă gândeam să vă povestesc despre un aspect poate mai delicat, dar cred eu, extrem de important, la care m-am gândit citind articolul acesta al Ioanei. Practic, mă refer la experiența mea în această privință, la toate investigațiile pe care le-am făcut etc. Poate fac lumină pentru unele dintre voi care caută experiențe personale. Și mai ales, poate vă inspiră să faceți și voi controlul anual necesar. 

Hai că vă las acum. Mă bucur că scriu din nou, tare dor mi-a fost.

Vă pup, 

Milena

O încercare

De câteva zile tot încerc să scriu și închid de fiecare dată pagina, lăsând-o goală. Adevărul este că de la ultima relatare privind viața mea aici, ceva s-a schimbat. Nu știu exact ce. Și nu știu ce e cu mine practic. Simt o nevoie atât de mare de a arunca totul afară și nu reușesc decât să înăbuș cuvintele într-un strigăt surd. Recitind fraza anterioară, îmi dau seama că e dramatică, dar viața are dramatism. Și chiar eu însămi mă simt dramatică uneori.

sursa

Cert e că motivul nu îl recunosc concret. Dar m-am îndepărtat de mine de vreo lună și ceva, parcă sunt spectatorul propriei vieți. Cu o încăpățânare demnă de un catâr, mi-am așezat singură pe ochi un văl închis, negru, care a proiectat asupra lumii mele tristețe. Acolo unde nu este probabil. Și doar pentru că nu pot conștientiza într-un mod precis ce anume mă apasă de fapt. Mint puțin totuși, căci am o idee. Vagă, dar e acolo. Un mănunchi de nemulțumiri și mici dezamăgiri, semi-tristeți, adunate în aceste luni. Într-o tăcere deplină, de parcă nu ar fi fost acolo. Picătura chinezească nu știu care a fost, dar acum vreo lună ceva a declanșat sigur aceste stări.

Și toate acele întrebări pe care mi le tot adresez în sufletul meu de fiecare dată când mă simt pierdută au apărut din nou. Au un rol de reglare, de orientare, de regăsire. Dar ia regăsirea de unde nu-i. 

Să fie masochism. Nu e. Contrar oricărei păreri sau idei, nu îmi place să sufăr. Dar cred sincer că orice suferință, tristețe, durere, trebuie trăită, îndurată, înfruntată. Pentru a trece, pentru a ne putea elibera. Uneori e de ajuns o zi, alteori o după-amiază. La mine sunt deja câteva săptămâni. Cred că e pe sfârșite. Sper. 

Pentru că o văd, o privesc în ochi tot mai clar. Un amestec de dezamăgire, de demascare a unor lucruri sperate sau crezute pozitive, ajunse din urmă de o teamă stranie, dar mai ales de nevoile reale. Și trăind tristețea o pot înfrunta. E felul meu de-a fi. Pentru a putea mă detașa apoi, de a merge mai departe doar cu un pachet frumos ambalat, cu un conținut dureros, păstrat ca lecție grea transformată în ceva poetic, sublim, frumos sau măcar util.

De ce ar trebui să mă schimb când nu vreau, când nu văd rostul, când nu așa sunt eu? Greșesc? De ce oare e atât de greu să te păstrezi viu în suflet când suntem înconjurați de o lume rece, falsă, ipocrită, de metal ieftin sau mai puțin ieftin? Oare ce e mai important, cum te simți sau cum te-ai putea simți?

PS: da, acesta e un blog de beauty și da, persoana din spatele acestui blog e cât se poate de vie și de reală. Și de asta uneori mai și suferă. Și nu-i e teamă să o recunoască.

Altfel

Hey! Știu că am fost destul de absentă pe blog zilele acestea și știu că situația va fi la fel cel puțin încă o lună, căci e o perioadă aglomerată la școală. Dar nu e doar asta, eu însămi trec prin niște stări și gânduri diverse. Cam de când a început luna martie, multe lucruri m-au făcut să îmi pun întrebări. Simt că e nevoie să gândesc lucrurile în profunzime înainte de a trece mai departe sau poate chiar de a alege un alt drum. 

Deși mi-a fost greu, am încercat să trec peste aspectele negative ale gândurilor mele. Acum sunt doar idei, posibilități, planuri, frânturi de vise pe care le tot trec prin mai multe filtre. Lucrez inclusiv la ce fel de filtre sufletești folosesc, căci mai ales la asta e important să fim atenți. 

Cât de ambiguă ar părea această postare, pentru mine e plină de sens. Și am simțit nevoia să scriu aceste rânduri. Nu voi da mai multe detalii și nici nu vreau să mă plâng, dar e ceva acolo care mă face uneori să îmi fie greu. Alteori îmi dau singură peste nas spunându-mi că nu e nimic, să încetez o dată. 

sursa 

Eh, o să vedem cum evoluează lucrurile. Până una alta, nu am neglijat nimic din rutina mea de frumusețe, ba chiar sper să reușesc să vă povestesc curând de noua rutina de îngrijire a tenului, pe care am schimbat-o de la sfârșitul lui februarie și rezultatele sunt frumoase. Pe acest plan sunt chiar mulțumită. Tot spre sfârșitul lunii sper să vă arăt și cele mai recente produse terminate, chiar se tot adună. 

Deci, nu stau degeaba. Nevoia de a reflecta e foarte prezentă în viața mea și vreau să îmi fac timp pentru cât mai multe lucruri, dar mai ales pentru sufletul meu. Căci frumusețea exterioară poate fi cel mai bine întreținută de cea interioară. Și cred acest lucru cu tărie.

Vă îmbrățișez și vă doresc un weekend minunat,

Milena

La mulți ani de 8 Martie!

Dragele mele, vă doresc o zi minunată de 8 Martie și nu numai azi, sper să aveți zile frumoase mereu! Nu uitați că și de noi depinde acest lucru, așa că haideți să ne străduim să lăsăm grijile și gândurile mai puțin plăcute deoparte. Vă trimit tuturor care citiți aceste rânduri un buchet virtual care sper să vă aducă zâmbetul pe buze.

sursa

Îmi cer scuze că nu am mai scris, chiar am multe produse despre care să vă scriu. Mi-am mai și luat câteva mici chestii, ba chiar acum 5 minute am făcut prima comandă la Yves Rocher pe anul acesta. Recunosc, nu m-am putut abține - pentru produse comandate de 10 euro am primit transport gratuit, un rimel și mi-am ales și un parfum din celelalte cadouri disponibile în oferta curentă. Abia aștept să le primesc. 

Pentru mine urmează 2 luni pline de proiecte, dar mă simt mai motivată ca oricând, iar faptul că afară e cald și frumos mă energizează în fiecare zi când ies din casă. Vă doresc și vouă multă energie să vă urmați visele și să vă realizați planurile și vă mulțumesc că vizitați din când în când acest colțișor drag mie. 

Vă pup,

Milena

După 6 luni

Memoria noastră poate fi stranie de atâtea ori...Asociem gânduri, sentimente, vise, idei, regrete și persoane cu elemente care mai de care mai bizare. Uneori suntem banali până la cer - mirosul de unt fiind unul dintre miile de lucruri pe care le asociez Franței. Alteori intervin fenomenele meteorologice - ploaia măruntă, deasă și isterică, lipsită de motive - pe care o transformăm din încăpățânare în ploaie caldă, de vară, fără să ne mai grăbim, fără să mai deschidem umbrela, preferând să ne udăm până la piele. Pentru un plus de autenticitate, pentru a deveni de-ai locului. 

sursa

E nevoie de atâtea pentru a aparține unui loc. Se spune. Cine spune și de ce? Cui ascultă. Eu zic că trebuie să vrei. Și de acolo pornește totul. După luni de încăpățânare, de suferință autoindusă, de momente de neînțeles, de clipe în care am preferat să mă uit înapoi într-o notă amară, de uitat înainte cu (încă) același fatalism balcanic, am decis să las lucrurile să se întâmple. Să mă las purtată de tot ce va veni. Oriunde m-ar duce. 

Și totuși, îmi aduc aminte atâtea detalii de acum fix 6 luni. Încercarea de a respira adânc, de a captura cât mai multe imagini mentale despre locurile de către care urma să mă îndepărtez, privirile celor din jur...Trezirea de dimineață. Zborul, gândurile de entuziasm și teamă, atât de echilibrat dozate încât nu îmi dădeam seama ce e cu mine, parcă plecam în vacanță. Prăjiturile din aeroport, soarele atât de liniștit din Paris, secvențele de film, Sena și clădirile albe și curate. Tunelurile. Oamenii atât de aproape, de îndepărtați. Drumul atât de nesfârșit. Prima destinație. Acțiuni făcute din reflex, comportament neconștientizat, automatisme. Nevoia de somn și neputința de a mă odihni.

Trezirea, mai stranie ca oricând. Precum trecerea printr-un jet rece de apă. Presiunile celorlalți, greșeli corectate, nevoia de a analiza și de a interioriza, de a reflecta. Fără ocazii de a o face însă. Seri cu fum, cu soare și iarbă arsă de ploi de vară. Vântul cald din tunelul de pădure, viteza uitării. Cum ai reporni un aparat. Libertatea iubirii.

Căutări, nepotriviri, frustrări, greșeli, nervi întinși la maxim. De mine însămi. Eu mie. Pentru că e greu să nu fii stresat. Și apoi atât de multă analiză, întoarcere pe dos, uitare fără rost, în gol. De parcă vreodată facem ceva îngrijorându-ne, altceva mai mult decât a crea probleme. Gânduri grele, despre cum voi uita oamenii, cum ei mă vor uita pe mine. De parcă am murit sau ceva. De parcă am plecat într-o altă realitate. 

După 6 luni, sunt la fel de exigentă cu mine însămi, pe cine păcălesc? Toate le vreau acum, aici, întâmplate imediat. Cum vreau eu. De parcă am deținut vreodată controlul. Chiar asupra mie însămi. 

Învăț. Să las gândurile rele deoparte, să las deoparte oamenii care nu îmi aduc nimic bun sau frumos, aici sau departe. 

Planuri și vise. Rânduri scrise în mii de agende, în mii de foi, de notițe indescifrabile. Post-it-uri pline de citate. Se spune că motivația trebuie făcută zilnic, de mai multe ori pe zi chiar. Întreținută. Precum spălatul pe dinți, precum focul în sobă. Dar mai sunt și zilele în care n-ai chef de nimic. Și învăț că nu e o tragedie. Pentru că după ele urmează zilele în care chiar pun în practică gândurile imposibile din zilele în care stau uitându-mă în gol. Nu, nu sunt nebună. But then again, ce înseamnă a fi nebun? 

Viori închipuite, dorințe neîmplinite. Încă. De ce mai fac planuri dacă nu le respect? Îmi dau acest stupid sentiment de control. Cât de primitivă mă simt de fiecare dată când realizez clar ceva despre mine. Și închid ochii. Zilele trec, mă trezesc. Un univers suprarealist parcă, vitrine magice, colorate - îmi aduc zâmbetul pe buze. 

Oamenii buni se apropie de tine doar dacă îi lași. De ce fug uneori? Pentru că mă simt bine și singură. Și de aici îmi vine cea mai mare libertate.

După 6 luni, mă simt bine. Asta știu. Iar în urmă mă uit înapoi doar pentru a vedea cât de departe am ajuns. Și sunt fericită.

La mulți ani de ziua blogului!

La mulți ani tuturor celor care îmi citesc blogul! Această zi este una specială - dragul meu blog face un anișor. Deci e mai mult un bloguleț, mai ales că nu am reușit să scriu atât de des cât mi-aș fi dorit. Parcă timpul a trecut atât de repede că nu pot crede faptul că deja scriu de un an pe blog. 

Am început acest blog dintr-o pasiune veche și frumoasă pentru cosmetice și nu numai. Mă pasionează în general informațiile despre o viață sănătoasă, frumoasă în toate aspectele ei. Că doar frumusețea nu constă în creme și mai ales în niciun caz în machiaj - stă în încrederea și în liniștea sufletească pe care le ai doar atunci când te apropii câtuși de puțin de un echilibru. 

Deși am început să scriu pe blog într-o perioadă foarte agitată - anul trecut pe vremea asta abia mă decideam asupra temei de licență și eram în penultima mea sesiune din facultate, mă bucur că m-am ținut de el totuși - chiar și mai rar uneori. După licență lucrurile s-au derulat rapid, am încercat eu să scriu cât de des, dar să zicem că am avut o scuză - mutarea. În orice caz, a fost un prim an de blog frumos, dar îmi doresc să evoluez și mai ales să aduc cât mai mult din mine însămi pe blog. 

Asta înseamnă să vă scriu mai multe despre viața mea aici, despre ce obiceiuri de beauty am observat în Franța până acum. Am tot zis să aștept, să nu trag concluzii pripite. Dar e mai bine să scriu când am ideile, să nu las să treacă timpul gândidu-mă că voi avea o viziune mai clară mai încolo. Doar așa pot să-mi dau seama și de felul în care îmi evoluează percepțiile și gândurile. Uitându-mă înapoi, deși nu v-am scris decât de vreo 2-3 ori despre viața din Franța, am avut un ecou pozitiv, așa că voi continua. Și vreau și să vă spun mai multe despre cum încerc să reevaluez lucrurile despre beauty în general și despre cosmetice propriu-zis, încerc să mă dezvolt și în alte privințe și sper să vă placă lucrurile pe care vi le voi împărtăși.

O să mă organizez mai bine pentru asta. Și pentru că e important să avem și instrumente de organizare, i-am cumpărat blogului meu drag un cadou pe care îl vedeți mai jos. Nu e mare lucru din punct de vedere financiar, dar sper să mă ajute să pun în practică toate ideile care îmi vin și care fug uneori și mai repede decât mi-au apărut în minte. Agenda e simplă, dar eu o ador! De azi îmi propun să scriu în ea, deja am pus la punct un mic sistem și sper să funcționeze. Îl voi reevalua constant să văd ce schimb. 

Cam atât vă spun astăzi, dragele mele. O zi plină, dar frumoasă se va încheia cu o sesiune de răsfăț cosmetic - tot în cinstea aniversării unui anișor de blog! Vă povestesc altă dată de asta. Până atunci vă puteți delecta cu o postare recentă a Georgianei, căreia îi mulțumesc mult că m-a încurajat acum un an să dau curs unei vechi dorințe.

Închei însă prin lucrul cel mai important - mulțumindu-vă că mă citiți, că îmi lăsați sau nu comentarii, că mi-ați trimis mailuri și v-ați apropiat de mine într-un mod atât de natural și frumos, că m-ați urmărit mai mult sau mai puțin, după timpul fiecăruia. Sper să îmi rămâneți alături în continuare și vă îmbrățișez strâns și cu bucurie pe toate care citiți aceste rânduri. 

PS: vă place agenda pe care i-am luat-o dragului meu blog? :D

Mini-vacanță, compromisuri și o nouă obsesie

Bună, fetelor! Eu zilele acestea consider că sunt în vacanță. Vineri am avut ultimele examene - mai exact două, unul după altul și primul curs din semestrul doi îl voi avea miercuri, deci mâine e ultima zi din această pseudo-vacanță mai exact. Săptămâna trecută a fost cam epuizantă din punct de vedere mental, m-am simțit puțin stresată și sub presiune. Nici nu pot să cred că s-a terminat deja primul semestru și prima mea sesiune în franceză. 

Vineri după-amiază, deși puțin amețită de stat într-un amfiteatru patru ore fără să mă mișc, am decis să cobor mai devreme cu o stație din metrou, pentru a da o mică tură prin Sephora, că doar au început soldurile. Intrând în zona comercială am obosit parcă și mai tare, toți oamenii din oraș păreau să fie acolo, probând haine, stând la cozi și cărând hipnotizați sacoșe și plase după ei de parcă era vremea de după război. Îmi place perioada reducerilor, dar doar dimineața și în timpul săptămânii. Dacă intru în magazine când sunt solduri în timpul weekendurilor sau după-amiază îmi trece orice chef, sincer. Nu suport nebunia și isteria la cumpărături. Anyway, eu vroiam doar să îmi clătesc ochii după o săptămână de sesiune, nici nu vroiam să cumpăr ceva, am zis că merg până în Sephora și apoi plec acasă. And so I did.

În magazin erau multe reduceri, multă nebunie, foarte multe oferte și produse high-end la prețuri mult mai mici. Dar eu, dacă nu știați - aflați acum - nu prea înțeleg ideea de a da 20 de euro pe un ruj - nici măcar 15 poate. Da, spuneți-mi cum vreți - nu sunt însă nici zgârcită, nici ipocrită, dar nu e genul meu să dau mulți bani pe machiaj. Nu am nici resurse financiare infinite, e drept, dar marea mea pasiunea pentru cosmetice o reprezintă produsele de îngrijire - și încerc să fac cele mai bune alegeri și să cheltui mai mult pe acest segment. 

Dar pentru că erau reduceri frumoase peste tot, mi s-au lipit de mână cele patru produse de mai jos - da, am fost habotnică luând trei arome ale acelui unt de corp, dar nu m-am putut decide, așa că am luat un lapte de corp cu zmeură și căpșuni, un unt de corp cu aceeași aromă, altul cu cicolată și caramele, iar al treilea cu ananas și grenadine. Și nu regret deloc, ba chiar sunt super încântată. Au niște arome și texturi de le-am folosit de vineri nonstop, necontenind din a îmi mai mirosi din când în când mâinile după arome. Unturile sunt fenomenale, textura e exact untoasă, dar fină, iar laptele de corp este foarte lejer și toate se absorb extrem de repede. La capitolul ingrediente cel mai mare păcat e parfumul, dar am decis că pentru produsele pentru corp am nevoie și de parfum din când în când. Mai ales după sesiune, mai ales când plouă. Vorba reclamei - "Parce que je le vaux bien" (traducere: pentru că merit - dar zău că sună mai bine în franceză). Oh, tu marketing minunat ce te mai și studiez la școală, cum îmi acaparezi mintea...

Cam atât despre compromisurile pe care le mai fac din când în când în materie de cosmetice bine și extrem de bine formulate. Pentru ten nu mai folosesc de mai mult de un an și jumătate produse de îngrijire cu parfum și mi-e super bine. 

În loc de încheiere, vă spun câte ceva despre noua mea obsesie. Pozitivă și constructivă de altfel. Pentru mine. Pinterest. Poate că știți siteul și chiar îl folosiți - poate nu, dar eu am devenit extrem de încântată de el. Aveam cont făcut de un an cred, dar abia recent am și alcătuit câteva boarduri ca să păstrez termenul. Mi se pare foarte util și pe mine mă ajută să organizez lucrurile noi aflate sau să păstrez la îndemână idei mai vechi. Și recent am văzut că și cei de la Paula's Choice au cont de Pinterest, pe care bineînțeles că îl urmăresc deja. Bucuria zilei a fost să regăsesc o imagine de pe blogul meu într-unul din boardurile lor. Asta da surpriză! Anyway, eu vă recomand să urmăriți contul PC și nu numai, sunt tooone de lucruri și idei minunate.

Cam atât pentru azi. Vacanța asta e cam scurtă zic. Că doar se termină. Dacă aveți cont de Pinterest lăsați-mi în comentarii numele respectiv să vă urmăresc - ador să mă las inspirată din toate părțile! Ah, iar pe mine mă găsiți cu numele de Milena Gorea. 

Pupici și o săptămână însorită,

Milena

Crăciun fericit!

Crăciun fericit, fetelor! Vă doresc să aveți parte de clipe frumoase, liniștite, de care să vă aduceți aminte cu drag în zilele mai puțin festive. Sper că a venit și Moș Crăciun cu daruri care v-au făcut să zâmbiți și să vă emoționați. 

Eu am avut parte de momente liniștite, de cadouri frumoase și mă simt recunoscătoare. Da, mereu ne dorim mai mult, dar sentimentul de recunoștință apare doar dacă mulțumim și ne bucurăm de ceea ce ni se oferă, nu-i așa? 

Anul acesta este prima dată când sărbătorim Crăciunul în Franța, e frumos - a fost oricum o combinație de românesc și franțuzesc. Cel mai important e să îi ai pe cei dragi aproape - sau măcar pe o parte dintre ei și astfel restul lucrurilor devin neglijabile. 

Am mâncat puține feluri românești - dar voi recupera sper anul viitor dacă voi fi în România. Tradiția franțuzească e legată de foie gras - ficat de gâscă, savurat alături de diverse dulcețuri. Eu am încercat mai demult cu un strop de dulceață de smochine, de acest Crăciun l-am savurat alături de dulceață de ceapă și de mango. Vă spun sincer că este extrem de gustos, acel gen de gust care dă dependență, din care ai mânca până nu mai poți. Însă este extrem de caloric, așa că trebuie să știm să ne potolim. În rest am mâncat salată boeuf - mâncare pe care o asociez sărbătorilor, care e un fel românesc și de care, culmea, francezii nu au auzit. Oare de ce se numește boeuf atunci? :))) Am mai mâncat și un fel de pui imens - chapon se cheamă (e foarte mare, special de Crăciun), umplut cu un amestec de castane și alte delicii, iar la desert ne-am bucurat de prăjitura tradițională - bûche, care înseamnă buturugă, fiind o prăjitură ca o ruladă să zic așa. Am optat pentru varianta tip înghețată - ciocolată, pere și migdale. A fost interesant, cred că n-am mâncat niciodată înghețată de Crăciun. 

În rest, am deschis cadouri și ne-am amuzat și relaxat, am băut șampanie și am dormit destul de mult. Vremea este oricum numai nu de Crăciun după părerea mea - 15 grade, ba soare, ba ploaie torențială. Am văzut că la bunicii mei a nins tare frumos. Din fericire, datorită vremii călduroase nu am simțit nevoia prea mare de produsele tradiționale, dar nu înseamnă că nu le voi devora. Ieri seara a ajuns fratele meu care ne-a adus șorici și afumături după care eu sunt înnebunită. Mai lipsește varza murată, dar vom improviza cu altceva. 

La capitolul cadouri, Moșul a fost darnic cu mine pe tot parcursul anului. Mi-a adus cel mai frumos cadou în Ajun, când am sărbătorit un an de logodnă cu iubitul meu, un eveniment care mă emoționează tare mult și un Crăciun alături de mama, de care mi-a fost tare dor anul trecut pe vremea asta. Din categoria lucrurilor materiale, am primit hăinuțe, accesorii și cosmetice, bineînțeles. Cel mai mult mă bucură produsele Paula's Choice, evident. În săniuța de mai jos sunt mai multe produse de răsfăț în baie. Am mai primit și o cremă de corp cu miros de bezele de la Sephora și o cremă pentru cuticule de la Karin Herzog, un brand de la care nu am mai încercat nimic, dar am uitat să le pun în poză. Nu v-am mai arătat și alte cadouri - mai ales accesorii, nu e cazul să fac un inventar al cadourilor. 

Un singur lucru mi-aș mai dori - să se rezolve niște probleme de sănătate ale uneia din bunicile mele dragi, că mă afectează mult să o știu în durere. Altceva decât să fim sănătoși nu mai contează, pentru că altfel le putem face pe toate dacă ne dorim. 

Vă las cu două poze în care am încercat să surprind câteva din cadourile primite.

 

Voi cum ați petrecut Crăciunul? Care e cel mai frumos cadou primit?

Vă pup și Crăciun fericit încă o dată!

Grădina mea secretă..refugiu delicios

Grădina mea secretă e cu siguranță tărâmul copilăriei mele, grădina și verdeața de lângă casa bunicilor mei. Ajung acolo cât de des pot pentru a mă deconecta, pentru a uita de griji și stres și mă las mereu purtată de simțuri pentru a descoperi noi și noi minunății ascunse în acest tărâm de vis.

De când eram mică mă refugiam acolo, trăind de fiecare dată un sentiment de liniște totală. Adoram mai ales perioada verii, când petreceam integral aproape vacanța acolo, înconjurată de jucării, apoi de cărți și mărgeluțe pe care le modificam în fel și chip. Era cu adevărat locul meu secret, plin de magie. Diminețile începeau invariabil cu o plimbare prin rouă, desculță, simțind mirosul crud, atât de verde al ierbii grase, apoi mă duceam să culeg ba zmeură, ba căpșuni, ba cireșe, ba vișine, ba mere, ba struguri, după vreme și după poftă. Mă întorceam, le spălam, mă schimbam mereu într-o rochie cât mai vaporoasă, de-a mamei sau de-a mea și apoi ieșeam din nou în grădină, la umbră, să savurez "recolta". Când nu e grabă, când nu e decât liniște, nu e nevoie decât să lași momentele să curgă firesc, să te înfrânezi chiar uneori pentru a putea savura toate micile bucurii perfecte ale naturii. 

Flori peste flori, trebuie doar să le admiri.

Zilele perfecte de vară erau cele care continuau tot în grădina mea secretă. Citind la umbră sau la soare, culegând flori, curățând grădina...E ceva atât de viu în a lucra în natură, te face să te simți în mod straniu poate pentru unii, relaxat. Da, acesta e cuvântul...relaxare, intimitate. Nu ești presat de nimic, e acel joie-de-vivre pe care francezii l-au făcut deja brand.  

 

Acel sentiment de liniște totală, de simplitate a vieții e cel după care tânjesc cel mai des. De fiecare dată când am ocazia, merg din nou în grădina minunată a copilăriei mele pentru a vedea cu alți și mereu aceeași ochi locul meu personal, în care am reflectat la atât de multe aspecte ale vieții mele. Deși vremurile se schimbă, acel loc pentru mine e etern liniștitor și chiar dacă mă refugiez în pasiunea pentru cosmetice pentru a mă relaxa uneori, tot în natură e cel mai frumos. 

Am avut ocazia de a folosi o mostră a parfumului Lovely Garden de la Oriflame, lansat în cea mai nouă campanie. Știți că îmi plac și alte parfumuri de la ei, de care v-am mai povestit, dar acesta e o îmbinare atât de armonioasă, firească și totuși neașteptată de arome, încât te pune pe gânduri. Pe mine m-a dus cu gândul la florile din grădina copilăriei, la mirosul verii și al relaxării. 

ps: toate pozele sunt din grădina de care vă spun și de pe dealul care e în continuarea acesteia. It's all real!

Pure randomness

Astăzi am mai dat încă un examen care mi-a lăsat un gust destul de amar mai ales pentru că a fost foarte frig în sală și pentru că atitudinea profesorului coordonator al materiei respective a fost una absurdă - a venit cu vreo două foi pe care își scrisese ce să ne spună - de genul reguli pentru desfășurarea examenului - dar aberante și mostly redundante. Tonul vocii sale a fost amenințător și arogant...De parcă nu e de ajuns că stăm și înghețăm. Ce să mai spun, e clișeic deja parcă să spun că e atitudine comunistă or smt, e o atitudine de prost gust și jenantă, lipsită de respect pentru alte ființe umane.

Trecând peste asta, vreau să mai spun câteva cuvinte despre mine și pasiunea pentru cosmetice. Urmăresc de multă vreme numeroase bloguri de beauty - de prin liceu mai exact - și acum sunt în anul III de facultate. Mi-am dorit prin anul I să-mi fac blog pentru că venisem în București și trebuia să îmi cumpăr singură majoritatea produselor de uz zilnic și personal și colindam farmaciile, plafarurile etc. și mă uitam ore în șir la cosmetice. Nu știu de unde fascinația asta sincer. Apoi am descoperit dm-ul și am început, să zic așa, să am un comportament de cumpărare a cosmeticelor destul de compulsiv. Acest lucru mă făcea să mă simt bine așa...la un nivel straniu, ce să zic - îmi plăcea să le cumpăr. Între timp am învățat - din păcate și pe pielea mea - că majoritatea produselor cosmetice nu fac ceea ce promite eticheta lor.

 Am renunțat să mai cumpăr aiurea, doar pentru că miroase frumos sau am auzit că e bun sau că e la ofertă. Am început chiar să-mi fac liste de produse necesare - de tipul șampon, balsam de păr, gel de duș, cremă hidratantă etc. și să trec la fiecare rubrică ce cumpăr și să dau note (da, sunt o fire organizată). În plus, la unele treceam și data achiziției și momentul în care am început efectiv să le folosesc. Parcă aveam așa o nevoie de a face stoc de unele produse - încă mai am și o controlez cât de cât. Oricum, am încercat să-mi impun să nu mai cumpăr cinci geluri de duș și trei creme de față dacă aveam deja ceva trecut în rubrică și care nu era încă tăiat, deci terminat. Am început să cumpăr mai cu grijă, să folosesc unele produse pentru mai multe scopuri - era o vreme în care aveam cremă de corp, ulei de corp, cremă anticelulitică, cremă pentru sâni, cremă pentru coate și genunchi, cremă pentru picioare etc. Am ajuns "să reciclez" unele produse care nu îmi plăceau pentru zona căreia erau destinate și să le aplic în alte feluri - multe balsamuri de buze au ajuns balsamuri de cuticule și de picioare ori câlcâie chiar and so on. Asta pentru că de multe ori regret că achiziționez ceva și nu e bun. Au existat și cazuri complet dezamăgitoare, în care produsele care au picat "testul reciclării" au ajuns la gunoi și de data asta nu am mai regretat. O să vă și spun ce produse m-au dezamăgit de când am listele cu produse în agenda specială. 

Apoi am descoperit articolele Corinei și le-am citit pe nerăsuflate zilnic. Am fost chiar tristă când a luat acea pauză și până și iubitul meu verifica site-ul ei zilnic să-mi spună dacă a apărut ceva nou. Vă recomand cu drag ce scrie și mai ales să take everything with a pinch of salt. Dacă nu sunteți de acord, căutați, verificați, reverificați și reflectați. Nu spun mai mult, dar pe mine m-au ajutat informațiile oferite de ea enorm și îi sunt recunoscătoare.

Între timp, am învățat să fiu mai atentă la nevoile pielii, să nu urmez orbește niște reguli, să-mi fac propria rutina adaptată pielii mele - atât de capricioasă uneori și mai ales, să accept ce nu pot schimba și să mă accept așa cum sunt și să mă bucur de asta. Am noroc cred că nu am fost atrasă niciodată de machiaj foarte tare - da, încă îmi caut fondul de ten perfect, deși nu folosesc acest tip de produs zilnic și nu am în trusa decât vreo 3-4 palețele de farduri pe care nici măcar nu le folosesc foarte des. Mereu am fost atrasă în schimb de rimeluri și am și acum stoc de vreo trei rimeluri faine. Apoi mai e pudra și creionul de sprâncene, pe care la fel le folosesc des. Mă depășește toată treaba cu iluminarea, concealerul, contouringul, blushul și recunosc că nici nu mă pricep aproape deloc - mi se pare o artă și, ca în cazul oricărei alteia, trebuie să ai acel al șaselea simț - măcar viziune în spațiu pentru contouring de exemplu și de aceea recunosc că nu pot să dau sfaturi etc. 

De fapt, acest blog reprezintă experiența mea cu produsele cosmetice și aș vrea să menționez încă o dată că pielea fiecăruia reacționează diferit și că de asta nu trebuie să luați de bună experiența mea. O să vă mai dau exemple și pe parcurs. 

Pentru a încheia acest post lung pe care sper că măcar o persoană din cele care îl citesc regăsește ceva din propria-i atitudine - că doar nu degeaba ne-am făcut bloguri de beauty, mai adaug doar că I've kinda made peace with myself. Mai cumpăr și nu o să mă opresc din a cumpăra produse pentru corp - căci pentru ten nu mai vreau - care au chiar și minim de iritanți și parfum pentru simplul motiv că mă fac să ma simt bine și cred că at the end of the day, asta chiar contează.

Opening

Bună oricui citește aceste rânduri. E puțin ciudat să fiu open for the whole public, având în vedere că acesta este al doilea meu blog, însă primul vizibil oricui. Vechiul blog a fost citit doar de către prieteni și era mai mult ca un jurnal online personal. Aici însă vreau să fie colțisorul în care să îmi exprim păreri despre tot ce am chef, dar mai ales să împărtășesc din pasiunea mea pentru cosmetice. De multă vreme urmăresc bloguri de beauty de la noi și nu numai, însă iată că am decis să apar și eu out there.

V-am urmărit din umbră (sună dubios puțin, nu?) pe muuulte dintre voi și îmi face plăcere să vă citesc zilnic. Sper să ajung și eu să fiu citită cu plăcere.