My beauty regrets and more

Hey! Am vrut să fac o postare pe această temă încă de când am văzut articolul Adianei. Între timp am mai citit postări asemănătoare la Georgiana și la Jully, iar azi am zis că nu mai amân. Așa că mai jos puteți citi principalele tâmpenii pe care le-am făcut mai demult în privința obiceiurilor de beauty și de care azi mă îngrozesc. La sfârșit am inclus și o parte din lucrurile de care sunt mândră că le-am făcut sau că nu le-am făcut, ca să vă mai îndulcesc puțin imaginea mea de atunci.

sursa

Categoria ten

- Cel mai tare regret e că mi-am "stors" coșurile o perioadă extrem de lungă de timp. Practic, de când au început să îmi apară, în adolescență, le storceam. Deși mama mi-a spus să fac mereu acest lucru cu degetele învelite într-un servețel sau dischetă demachiantă umezită (bine, mama mi-a mai zis și să nu storc fiecare coșuleț care răsare, dar cred că deja am trecut de partea asta), în majoritatea timpul le storceam pur și simplu cu mâinile goale, ba chiar o mai făceam uneori și fără să mă fi spălat pe mâini. Doamne, ce tâmpenii am putut face!!!! Bineînțeles că de la asta mi se trag majoritatea semnelor actuale - de care mă străduiesc să scap. Și, deși pe alocuri am reușit, drumul e mai lung decât aș fi sperat.

- Un alt regret este că foloseam produse care mai de care mai dubioase - luam etichetele produselor de bune și cumpăram în prostie produs după produs, în încercarea de a îmi trata tenul de coșuri. Evident că am aplicat produse pline de alcool și iritanți, deja mi se face părul măciucă la gândul tâmpeniilor aplicate pe ten. Tot aici aș include și așa-zisele "tratamente naturiste" pe care le citeam peste tot și imediat le și testam pe pielea mea. De la roșii și mălai, trecând prin majoritatea tipurilor de alimente și substanțe folosite în bucătărie, e posibil să fi încercat aproape tot. Apogeul a fost cu siguranță o mască cu miere și scorțișoară. Deși combinația aceasta e foarte bună în prăjituri, pe tenul meu reacția a fost groaznică. Imediat după aplicare, am simțit că mă arde tenul. Mama mi-a spus să mă clătesc, eu tot ziceam că mai stau. Doamne, dar nebună am fost! Până la urmă am clătit fața înainte de timpul stabilit, dar tenul meu era atât de roșu, parcă eram arsă. Sincer, dintre toate remediile naturale, această mască a fost cea care mi-a pus capac. Posibil ca din acea zi tenul meu să nu mai fi fost la fel și acel moment să fi declanșat sensibilitatea puternică a tenului meu. Trec mai departe că mă întristez deja.

- Regret că nu mi-am hidratat zona ochilor până la vârsta de 20 de ani și ceva. Nu găsesc explicația pentru care nu făceam asta.

- Regret că cei doi dermatologi la care am fost în liceu nu m-am ajutat cu adevărat. Mi-au prescris produse dermatocosmetice și din acelea preparate în farmacie fără să analizeze deloc situația mea. Deși în cazul produselor preparate în farmacie am văzut ceva rezultate după utilizare, la scurt timp problemele au revenit. 

- Regret că nu am folosit zilnic SPF pe ten tot până pe la aceeași vârstă. La 20 de ani și un pic am început să analizez mai mult starea tenului și a corpului meu, iar imediat apoi am descoperit și siteul Pasagerei, care mi-a completat imaginea pe care începusem să o am și m-a ajutat să îmi schimb definitiv obiceiurile, ghidându-mă prin lumea cosmeticelor. 

Categoria corp:

- Principalul regret este legat de faptul că nu am aplicat chiar întotdeauna SPF. Totuși, aici situația nu e chiar atât de rea, pentru că nu pot spune că mi-am expus pielea de pe corp iarna, că doar era protejată de haine groase, iar vara, chiar și când eram la bunici, aplicam SPF. Mă refer mai ales la momente precum cele când mergeam prin oraș sau mă plimbam în rochii și fuste și maieuașe, fără SPF. Oh well.

- Alt lucru pe care îl regret aici e că am folosit epilatorul electric. Mi-a provocat o foliculită "superbă" pe picioare de care am scăpat abia la câteva luni după ce am schimbat metoda de epilare. Rămân la lama și spumă, it works best for me. Și ceara mi-e ok, dar e messy.

Categoria păr:

- Principalul regret aici este că mi-am făcut permanent la sfârșitul anului 2011. Efectiv nu știu ce a fost în mintea mea, părul meu era foarte subțire și fără volum, am zis că poate mă va ajuta. Să îl facă puțin mai așa, cu ținută. Mda, a fost drăguț vreo lună, apoi s-a pleoștit la loc. În rest, nu am alte regrete la păr. Surprinzător, știu. Mai am puțin din permanent în păr acum, spre vârfuri doar și se va duce definitiv cu prima vizită la tuns, așa că voi rămâne la părul meu subțire și fin.

Categoria unghii:

- Mi-am ros unghiile. Poftim, am spus-o! Până pe la 12 ani chiar. Nu era deloc o priveliște plăcută, recunosc. Ce m-a făcut să mă opresc? Nimic, până la cuvintele bunicii mele - "De acum devii și tu o domnișoară, păi astea-s unghii de domnișoară? Tu ce spui?". Și gata.

Și dacă tot mi-am enumerat și povestit regretele, aș încheia prin lucrurile pe care nu le regret, de care chiar sunt mândră de mine: 

- nu am fumat niciodată;

- nu am fost niciodată la salon la extracții de puncte negre (nu că nu aș fi avut sau nu aș avea încă puncte negre, mai ales de când nu mai tolerez BHA, dar mi-a fost teamă să nu îmi lase semne. Evident, am preferat să îmi las singură semne, că doar ce.);

- nu am trecut niciodată peste etapa demachierii de când am început să folosesc machiaj;

- nu am fost niciodată atrasă de placa de păr (cred că de două ori maxim am folosit acest instrument în viața mea);

- nu m-am vopsit niciodată cu vopsele cu amoniac (da, veți spune că e aiurea că mă vopsesc, dar nu regret acest lucru, prefer culoarea mea vopsită);

- nu mi-am tăiat niciodată cuticulele (a fost o cunoștință care a încercat să mă convingă să fac asta, dar aspectul unghiilor ei m-a făcut să zic pas)

- nu mi-a plăcut niciodată bronzul și statul la soare. De solar nici nu mai zic, e unul dintre lucrurile care aș fi preferat să nu se inventeze. Am și pielea albă și sensibilă, e drept că se bronzează foarte greu, dar o iubesc așa cum e. Din fericire, mama ne-a dat mereu cu protecție solară la mare, încă de când eram mici, măcar nu am acumulat prea multe expuneri negative.

- nu am ținut niciodată diete drastice sau măcar diete. Am o greutate constantă de când am început liceul, e chiar un lucru de care sunt mândră.

Închei prin cel mai important lucru - sunt bucuroasă că atunci când am dat de informațiile potrivite - vezi aici - am făcut alegerea corectă și le-am urmat. Deși, cum spuneam, drumul uneori e mai lung decât mi-aș fi dorit, măcar știu ce fac cu tenul meu. Și unii îmi spun că fac bine. Și sper ca într-o zi, copiilor mei, să le pot arăta aceeași cale. Na că am dat-o în sentimentalisme, așa că mă opresc.

Dacă ați citit acest articol lung, vă mulțumesc. Aștept cu mare interes părerile voastre - ce obiceiuri regretați, ce vă bucurați că nu ați făcut? Nu mă lăsați singură în procesul recunoașterii, vă rog :)

Vă pup,

Milena